Judeţul fără suflet

Deşi sunt cateva luni de când am lansat acest site special pentru a o ajuta pe Laura Creangă, fetiţa mutilată de către contabila Iuliana Bihari din Botoşani, niciun botoşănean nu a răspuns la apelul de urgenţă, nciun om de afaceri nu a auzit suspinul familiei Creangă, nicio instituţie nu s-a deranjat să arunce în cutia milei sufleteşti măcar câţiva creiţari, chiar şi sub formă de sponsorizare, dacă nu donaţie, în contul deschis pe numele fetiţei şi afişate pe acest site. Nimeni nu a vizitat familia în care fetiţa Laura continuă să trăiască o viaţă blestemată de neatenţia şi cruzimea unei şoferiţe inconştiente. Fără copilărie, fără speranţă de viaţă, fără încrederea că biblicul semen va pune măcar un umăr la ridicarea unui copil din negura impertinenţei celor din jur. Cu excepţia unei doamne cu suflet de la BCR Botoşani, nimeni nu a binevoit să ajute această familie. Şi asta în condiţiile în care se concep mii de campanii mediatizate mizând pe zâmbetul ascuns al copiilor. Mii de campanii pentru redarea copilăriei celor cărora le-a fost furată. Zeci de campanii de presă sau de altă factură în care se scot în faţă zeci de botoşăneni despre care se vrea a crede că au un suflet de aur. Vax, totul nu este decât fanfaronadă. Că este aşa a dovedit-o din plin cazul fetiţei Laura Creangă. Altfel ar fi fost dacă această încercare de a o ajuta pe Laura ar fi fost la vedere, în paginile unui ziar local. Într-o atare situaţie cu siguranţă zeci de farisei s-ar fi îmbulzit să îşi arate mărinimia, doar pentru a demonstra în paginile ziarului, la vedere, cât de buni sunt ei. Ruşine!!!

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, nu doar fetiţa suferă. Nici măcar contabila Iuliana, cea care a nenorocit-o, nu a contactat-o să-i o întrebe măcar dacă îi sunt verzi ochii. Mama fetiţei este nevoită şi ea să stea mai mult prin spitale. Şi asta din cauza unor boli care necesită tratament şi după ce, cu ceva timp în urmă a rămas fără un rinichi. Să fim oare un judeţ fără suflet?

Dacă mă înşel, toţi cei ce pot aduce zîmbetul pe chipul Laurei, măcar atât, o pot face apelând numerele de telefoane din partea dreaptă sus a acestei pagini, pot dona cât ii lasă inima în conturile afişate în dreapta sus, sau pot lăsa orice mesaj pe această pagină sau pe e-mailul autorului acestui blog.

Să dea Dumnezeu să nu fie Botoşaniul judeţul oamenilor cu inima de piatră.

Copilărie în şuruburi

CEDO va judeca mutilarea Laurei
cazul Laurei Creangă, fetiţa accidentată pe trecerea de pietoni, în 2005, de către contabila Bihari, va fi judecat la CEDO * între timp, în ţară, mama fetiţei a reuşit să obţină strămutarea cauzei la o instanţă din Paşcani * în căutarea dreptăţii, micuţa Laura continuă să se sprijine în cârje, să meargă regulat la operaţii la Iaşi dar şi să înveţe, acasă, departe de cei de vârsta ei * conducerea BCR a făcut un gest umanitar pentru Laura, deschizându-i un cont valutar, gratuit şi unul în lei

Marian MOROŞAN
marianmorosan@jurnaluldebotosani.ro

După mai mult de trei ani de la cumplitul accident, dreptatea pare să-i zâmbească micuţei Laura Creangă. Ieri, Maria Creangă, mama fetei, ne-a sunat pentru a ne spune că, printrun avocat din alt judeţ, a reuşit să obţină strămutarea cauzei la o instanţă din Paşcani. Mama şi fetiţa mutilată întrun accident cumplit, de către o femeie cu inima de piatră, au recurs la această acţiune deoarece erau ferm convinse că la Botoşani nu vor avea câştig de cauză la nicio instanţă. Şi asta, spune mama, din cauza relaţiilor pe care autoarea accidentului, Iuliana Bihari, le-ar fi avut sau le mai are prin justiţie şi poliţie. „Cu ceva timp în urmă am contactat un alt avocat care ne reprezintă acum. Asta după ce o avocată din Suceava a fost redusa la tacere de catre relaţiile doamnei Bihari. Acum am reuşit să obţinem strămutarea la Paşcani. Trebuie să vă mai spun că am trimis un memodiu, de fapt tot dosarul, la CEDO şi am primit răspuns că a fost acceptat pentru a se judeca. Sper ca măcar acolo să se facă dreptate. Deocamdată ni s-a transmis ca în decurs de şase luni să completăm dosarul şi să-l trimitem”, a declarat Maria Creangă, mama Laurei.
Intersecţia blestemată

Calvarul familiei Creangă a început în 2005. 21 ianuarie a fost ziua în care, contabila Iuliana Bihari, scăpând controlul mai multor cai putere, a frânt aripile unui înger condamnându-l la o copilărie în cârje. În urma impactului cu maşina, piciorul fetiţei a fost pur şi simplu sfârtecat. Medicii au fost nevoiţi să reconstruiască osul piciorului, aşchie cu aşchie, cu penseta. Martorii evenimentului au rămas înmărmuriţi când au văzut că din maşină a coborât o femeie mai în vârstă care, în loc să sune la salvare, sau să acorde primul ajutor, a împins cu piciorul corpul fetiţei. Era soacra autoarei accidentului. Prezenţi la faţa locului, poliţiştii au reuşit un record miliţienesc. Accidentul s-a produs în intersecţia Cornişa cu Calea Naţională. Poliţiştii au trecut în procesul verbal că accidentul ar fi avut loc în intersecţia Manoleşti Deal cu Calea naţională. Şi asta în pofida faptului că la dosar au fost anexate fotografii care arătau clar că este vorba de Cornişa. Dar interesul era să se asigure autoarei circumstanţe atenuante. Simplu. Intersecţia Cornişa cu Calea Naţională era semnalizată corespunzător şi cu marcaj pentru trecerea pietonilor. Pe când cealaltă intersecţie nu avea niciun indicator. Asta ar fi disculpat-o pe Iuliana Bihari.
Justiţia nu poate spăla şi conştiinţa
Autoarea accidentului, actualmente angajată la complexul CARISMA , a fost scoasă de sub urmărire penală în condiţii încă incerte. Ordonanţa NUP 455/P/2005, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani a fost atacată în instanţă. Într-o primă etapă, fetiţa şi mama Maria Creangă au avut câştig de cauză la Judecătoria Botoşani, prin sentinţa 531 pronunţată la 13 martie 2007. Instanţa a desfiinţat ordonanţa NUP şi a retrimis cauza procurorului pentru redeschiderea urmăririi penale împotriva Iulianei Bihari, pentru vătămare corporală din culpă. Împotriva sentinţei judecătorului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, prin procurorul Ancuţa Dreţcanu, a formulat recurs la 12 iunie 2007 şi a câştigat. Mai pe înţeles, procurorul Ancuţa Dreţcanu s-a transformat în avocatul inculpatei Bihari şi a întors cursul procesului în favoarea acesteia. Deşi strivită de durere pentru nenorocirea fetiţei, mama Laurei este convinsă că dacă justiţia a „spălat imaginea” autoarei nu va putea să îi cureţe şi conştiinţa care, mai devreme sau mai târziu, o va măcina ireversibil.
Balanţa ruginită a justiţiei
Într-o ultimă risipă de energie şi speranţă, mama fetiţei a depus plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, şi a solicitat revizuirea dosarului. Toate eforturile i-au fost zădărnicite de chichiţe avocăţeşti. De precizat este că autoarea accidentului nu a vizitat-o niciodată pe fetiţă şi nici nu s-a prezentat la proces. Interesele ei au fost apărate de avocatul Marian Simion. „Pentru că totul a pornit de la consemnarea în fals a procesului verbal de cercetare la faţa locului, am depus plângere împotriva agentului de poliţie Marius Mitoşeru şi a elevului caporal Vasile Vamanu. Plângerea este formulată şi la adresa experţilor tehnici Anton Sumanaru şi Toader Bădiliţă care au refuzat să se prezinte la locul faptei şi au întocmit expertize false.”, a povestit Maria Creangă. Revizuirea dosarului nu i-a fost acceptată la Botoşani şi nici judecata cu poliţiştii şi experţii tehnici. Acesta este motivul pentru care a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanţă.
Lacrimi pentru magistraţi
Potrivit Certificatului Medical 15046 din 3 decembrie 2007, Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii Iaşi, fetiţa se află în evidenţa clinicii de chirurgie a Spitalului „Sf. Maria” din Iaşi, încă din ianuarie 2005, cu diagnosticul fractură col femural stâng cu deplasare. Hotărârea 2656/2007 a Comisiei pentru Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani, atestă că fetiţa a fost încadrată în gradul de handicap I. Că este aşa o dovedesc şi cele mai recente fotografii, după ultima operaţie din noiembrie anul trecut. La ultima operaţie, fetiţei i s-a tăiat o bucată de os de la piciorul accidentat şi i s-a pus o placă de 35 de centimetri cu şuruburi. De peste trei ani, viaţa şcolară a fetiţei se rezumă la lecţiile luate acasă. Mama ei speră că magistraţii vor înţelege în al doisprezecelea ceas că înainte de a se pronunţa trebuie să citească dosarul, să-l înţeleagă şi... să demonstreze că-şi merită statutul de magistraţi.